Munca și experiența dvs. dobândită prin practică nu trebuie lăsate în urmă. Chiar și printr-un portofoliu de calitate pe platforma noastră, puteți fi mai atractiv pentru jurnaliști și vor dori să lucreze cu dvs.
Ce ar trebui să conțină un kit media personal
După ce v-ați conectat la contul dvs., aveți opțiunea de a vă completa profilul și portofoliul avansat. După aprobarea publicației publice, puteți, de asemenea, să trimiteți formularul dvs. media completat cu atenție în afara acestei platforme.
Numele tău, expertiza și câteva detalii scurte despre tine sunt o bază necesară.
În secțiunea 'Sunt expert', selectați expertiza în care lucrați.
Adăugați calificări, stagii și educație. Aceste detalii pot informa un jurnalist dacă sunteți un profesionist calificat și dacă el sau ea vă poate alege ca respondent.
Kit-ul dvs. media de pe platformă va fi cartea dvs. de vizită virtuală. Prin urmare, atunci când completați aceste informații, asigurați-vă că ea conține toate informațiile importante și că toate sunt clare.
Nu uitați fotografiile
Fotografia ta este cheia construirii mărcii tale personale. Arată-ți fața și nu uita de un fundal și îmbrăcăminte potrivite. Puteți încărca mai multe fotografii în portofoliul online. Prin urmare, pregătiți altele care s-ar potrivi diferitelor subiecte - fotografie de profil, fotografie de lucru și una cu fundal neutru. Despre cum să le alegem corect, am scris pe blog 4 sfaturi utile pentru fotografiile de profil nu numai în mass-media. Referințe
Dacă aveți deja o experiență personală cu un jurnalist sau prin portalul nostru sau altă formă, nu uitați să o adăugați la kit-ul media. De asemenea, puteți obține puncte bune de la un jurnalist pentru linkuri către articole, răspunsuri audio sau video.
Trăim în mediul online de mult timp. Citim și urmărim știri, folosim rețelele sociale, facem apeluri telefonice etc. Vedem o mulțime de fotografii pe care le evaluăm. Creăm o imagine a oamenilor pe care nu îi cunoaștem.
Fotografia ca unealtă pentru construirea unui brand personal
Cu fotografii bine selectate, vă puteți îmbunătăți profilul profesional. Investiți timp și atenție cu această formă de comunicare vizuală care poate „adăuga încă câteva puncte”.
Arătați-vă fața
Ca fotografie principală, utilizați cea în care vi se vede intreaga față. Fotografia de profil trebuie să fie simplă, discretă și profesională.
2. Fundal natural și simplu
Fundalul selectat poate îmbunătăți și fotografia. Dacă vrei să păreți de încredere, folosiți fundalul natural în care vă aflați. De exemplu, dacă lucrați ca oftalmolog, pregătiți fotografii direct din cabinet, folosiți recuzita pe care o aveți la îndemână – instrumentele medicale de exemplu. Dacă doriți să arătați mai puțin formal, utilizați un fundal simplu, care nu va deranja. Nu uitați să alegeți haine potrivite, ideal contrastante, care nu vor dispărea în fotografie.
3. Cu sau fără zâmbet
Aveți mai multe tipuri de fotografii în profilul dvs. Un zâmbet blând vă va ajuta să arătați mai simpatic și mai plăcut. Dar fiți atent. Un zâmbet nu se potrivește întotdeauna. Vă recomandăm să încărcați fotografii cu sau fără zâmbet. Jurnalistul va alege o fotografie care să se potrivească articolului său.
4. Ce format este potrivit?
Profitați de ocazie pentru a încărca mai multe poze, astfel încât jurnalistul să poată alege exact ce are nevoie. Pregătiți o fotografie atât în portret, cât și în peisaj. Un profil simplu și o fotografie din practică. Încărcați fotografii la rezoluția originală înaltă.
Sfatul nostru: folosiți un fotograf profesionist
Dacă îți încredințezi promovarea vizuală unor profesioniști, vei primi materiale de calitate pe care le poți folosi timp de câțiva ani. Pregătiți mai multe tipuri de haine pentru fotografie, schimbați fundalul și încercați fotografii cu sau fără zâmbet. Faceți o fotografie a întregului, dar și a detaliului.
Continuăm seria de interviuri cu experții noștrii de pe platforma Publito. Astăzi avem plăcerea de a vorbi cu doamna Cristina Mihaela Barbu, conferențiar la Universitatea Spiru Haret din Craiova. Dânsa ne va povesti pe îndelete (în adevăratul spirit oltenesc) despre viața ei, cum a ajuns să îi pese atât de mult de mediul înconjurător incât a început să predea despre el, cât și ce a inspirat-o să scrie un roman si un blog.
1. Puteți să ne spuneți câteva lucruri despre dvs? De unde sunteți, unde ați studiat?
Mă numesc Cristina Mihaela Barbu, sunt din Craiova, am trăit aproape toată viața în Craiova, iubesc Craiova. Am făcut facultatea de Chimie – profesori, la Universitatea din București, am intrat înainte de revoluție, când veneam acasă, m-aș fi aplecat să sărut pământul Craiovei, mă rog, trotuarele, nu m-am adaptat vieții din capitală, chiar și atunci, înainte de anii 90, viața acolo era altfel decât aici, acasă. Totul se trăia în alt ritm, la o altă viteză, o zi acolo, mă extenua, bine, și faptul că aveam ore în 5-6 locuri diferite. Aveam un curs la Universitate, apoi în pauză, trebuia să ajungem repede în Panduri, apoi, în Polizu, apoi, în Grozăvești. Așa o țineam toată ziua. Seara era o binecuvântare. Noaptea dura o clipire de ochi. Asta a fost viața la București. Un singur film și vreo două spectacole doar am apucat să văd.
Am trăit pe viu începutul revoluției, eu stăteam în Regie, la parter, pe 16 decembrie în plopii din fața căminului, erau atârnate pere de plastic, știți după vorba lui Ceaușescu ”…când o face plopul pere….”, apoi am încercat să ne adunăm pe terenul de baschet, să vedem ce se întâmplă, dar am fost trimiși înapoi la cămin de miliție, apoi pe 17, am fost luați pe sus, suiți în trenuri și trimiși acasă. Apoi, am trăit vremurile de început ale democrației, pe 31 martie, la megafoane, în Regie se striga că am fost călcați de unguri, că forțează granițele. Ne-am adunat să ne apărăm țara, am mărșăluit căteva nopți prin București, eram câteva zeci de mii de studenți, vă dați seama, am fost o masă mare de manipulare, dar momentele erau unice, puteau să ne calce cu tancurile, nu ne lăsam, spiritul de gașcă era foarte puternic. Apoi mineriadele, am fost la un pas să fiu bătută de mineri, dar colege de-ale mele nu au scăpat, au fost bătute doar pentru faptul că erau frumoase și studente. Am cântat cu Pațurcă, am certificat de golan, da, privind în urmă, au fost momente frumoase, dar acasă mă aștepta prietenul meu, Cătălin, actualul meu soț, și îmi doream să mă întorc în Craiova. M-am întors, s-a înființat facultatea de Chimie și aici, și am stat un an pe margine, apoi m-am transferat. Apoi, mai târziu, am făcut facultatea de Marketing, să fiu, cum mi-a zis un coleg, în rândul lumii. Eram singura care nu absolvisem facultate economică.
Între timp, m-am căsătorit, am făcut doi copii, Irina are acum 30 de ani, este IT-istă, la București, și Radu, are 24 de ani, absolvent al UNATC secția Regie-film, lucrează tot în București.
Cam asta, dacă mă întrebați cine sunt, vă răspund, sunt mamă și soție, mai presus de orice.
2. Care este job-ul dvs. acum?
Sunt conferențiar la Universitatea Spiru Haret din Craiova. Este o dorință de când eram copil, să fiu profesor, ca tatăl meu, sunt profesor și îmi iubesc meseria.
3. Cum v-a afectat pandemia munca până acum?
Într-o zi, am aflat că totul se închide, până atunci, auzisem că sunt câțiva bolnavi, că unii au murit, era ceva ce intrase și în țara noastră, până atunci nu ni se întâmpla nouă, totul era în afară, nu ne aparținea. Vedeam din când în când oameni cu mască, la început o consideram un moft, apoi lumea s-a dat peste cap. Nimic nu a mai fost ca până atunci, sediul facultății închis, eu stăteam în fața ușii, dacă voiam, puteam să intru, bineînțeles, dar ideea de ușă închisă, de țară închisă, de lume închisă, era un vis urât.
Sunt o vorbăreață, după cum vedeți, dacă nu pot vorbi, scriu, sau mor. La cursuri, vorbeam cu studenții, ei învățau de la mine, eu învățam de la ei, dacă îi vedeam obosiți, sau plictisiți, mă opream, mai spuneam o glumă, ei mai povesteau din viața lor, din profesia lor, totul era cursiv, firesc, aveam o relație foarte bună cu toți. Când am început munca on-line, totul era nefiresc. Da, a trebuit să mă adaptez, lucrez cu laptopul de mulți ani, dar să nu văd dacă au înțeles, să nu le văd fețele, să nu putem glumi, râde, discuta, asta nu se poate să nu te afecteze.
Apoi, colegii, noi suntem o altă familie acolo, ne făceam zilele împreună, ne mai certam, ne mai împăcam, discutam, rădeam, da, bârfeam, toate astea ne asigurau și o bună dispoziție, era viața noastră, lumea noastră, toate astea îmi lipsesc, mi-e dor de studenți, mi-e dor de colegi. Iar creierul nostru, pentru că nu-i dăm ceea ce era învățat să aibă, să trăiască, mai deraiază, mai picură și pelin către restul corpului.
4. Știu că aveți un blog și ați scris și un roman. Spuneți-ne mai multe despre ele!
Inițial am vrut să scriu, ca toate cele ce le-am trăit în copilărie, să rămână. Să rămână părinții mei, bunicii mei. Dar băiatul care mi-a făcut site-ul mi-a spus: ”pe cine interesează povești despre bunici?” Și atunci, am legat amintirile din copilărie cu o poveste de dragoste. A ieșit un puzzle, care se pare, a avut succes.
Pe blog, eu mă cert cu lumea, nu cu oamenii, cu lumea, atunci când n-o înțeleg, cu pământul și cu cerul, cu mine însămi. Apoi, mă împac, negociem, mai las eu, mai pune ea, lumea, ne înțelegem. Nu pot să mă duc să iau un bătrân de gât că e urâcios, sau o babă că-i certăreață, nu pot să-i strig funcționarului că e nepregătit, sau medicului că e arogant, socotelile le fac pe blog, îi iau pe toți în răspăr, îmi construiesc lumea mea, așa cum o vreau eu, așa cum am fost educată s-o vreau. Ascult balade rock, întotdeauna numai balade rock, și scriu. Am crescut cu slow rock, grație fratelui meu mai mare și a fost muzica cu care au crescut copiii mei.
Cartea a apărut la insistențele familiei, apoi a celor care citesc blogul. A fost foarte bine primită de criticii din zona noastră, am avut surpriza să primesc articole, recenzii în reviste de la persoane de la care nu m-am așteptat. Adică, nu mă așteptam să ajungă cartea mea la ei. Apoi a fost apreciată de cei care au citit-o. Am cunoscut oameni pe care poate nu i-aș fi cunoscut dacă nu scriam. Și îmi vine acum în minte dl. academician profesor Ioan Iovitzu Popescu, care într-o zi a găsit în cartea de bucate a soției o strofă scrisă de mâna ei, atunci când încă trăia. A căutat pe net și singura trimitere a fost către blogul meu, mai apoi către cartea mea. Știam acea strofă, dar nu știu nici acum de unde o știam, practic, nu apare pe net, am căutat zile în șir printre caietele de amintiri, printre cărți vechi, nu am găsit-o, dar există în mintea mea, în cartea mea și în foaia aceea din cartea de bucate. Dl. profesor și soția sa au fost nominalizați de patru ori la premiul Nobel pentru fizică, de patru ori, în vremuri în care marea masă a țării noastre nu știam nimic, era o burghezie, probabil, premiul Nobel. Fără această carte nu l-aș fi cunoscut pe dl. profesor cu care acum, am o legătură de prietenie, care mă onorează.
5. Cum ați decis să predați discipline despre mediul inconjurător?
Am fost educată să respect ce-i în jurul meu. Pe vremea aceea, asta se reducea la a strânge gunoaiele în urma mea și să zic sărut-mâna la bătrâni. Nu știam prea multe despre mediu, mă rog, cam nimeni nu știa. În 1998 am depus CV-ul meu la această Universitate, pentru asistent la disciplina Economia și protecția mediului. Apoi m-am înscris la doctorat, pe domeniul Chimie analitică – protecția mediului. Am avut coordonator pe dl. profesor Alexandru Popescu. Tare mult m-a ajutat. Am făcut analize de metale grele pe Jiu. Greu de spus, de digerat ceea ce am găsit pe malul râului pe la izvoare, mizerii, gunoaie, televizoare vechi, în zona minieră, halde de steril lăsate pur și simplu pe mal, când vin ploile le spală pe toate, și totul ajunge în Jiu, apoi în Dunăre. Am citit la un moment dat, că nemții erau fericiți că România se află la vărsarea Dunării, nu la izvoare, Doamne ferește, doar o parte e astfel, murdară.
Am terminat doctoratul în 2009, apoi am urmat treptele carierei, lector, conferențiar. De trei ani ne-am mutat lângă Craiova, la țară, respect ce este în jurul meu la tot pasul, nu arunc ulei ars la chiuvetă, îl colectez și-l dau la benzinărie, bateriile le strâng și le duc la mall, plasticele le colectăm separat, tot ce e gunoi vegetal, zaț le strâng în tomberon special, se descompun, le amestecăm cu pământ, cu bălegar și toamna le aruncăm în grădină. Toți sâmburii de la orice fruct îi strâng, când plecăm cu mașina îi arunc pe geam. Am citit că în Thailanda a fost un astfel de program, a fost un succes. Poate din sutele de sâmburi, se prind câțiva și tot e bine.
6. Care sunt planurile dvs. de viitor, legate de carieră mai ales? Se spune că atunci când ne facem planuri, Dumnezeu râde. Eu nu cred asta, eu cred că e trist. Știu că Universitatea noastră nu are una din cele mai bune imagini, dar avem la Craiova un centru de cercetare cu mare vizibilitate în lumea științifică din afară, un centru de cercetare pe care l-ar invidia multe facultăți. Avem un grup de reviste indexate BDI, avem un număr mare de articole în reviste cu cotație ISI, avem proiecte din fonduri europene, din fonduri interne. Am încercat de-a lungul timpului să ajutăm studenții, prin proiecte europene să plătească o parte din taxe, să-și deschidă unii, propria afacere. Planul meu este să continui să scriu, vreau să public a doua carte, Adam, o parte o am scrisă, dar îmi trebuie un impuls, ceva, nu știu nici eu ce, nu m-am putut aduna pe perioada asta, deși timp am avut. Apoi, pentru facultate, lucrez la un articol legat de mediu și Covid, cum a fost influențat mediul de carantina, măști, lockdown, etc. Deși, să știți, și activitatea de cercetare a fost influențată de predarea de acasă, adică nu ne-am mai întâlnit, noi, colegii, nu ne-am mai făcut planuri, proiecte, ni le facem separat, dar trebuie să ne întâlnim, să coordonăm totul.
Din când in când, pe blogul Publito vom posta interviuri cu experți din diferite domenii. Azi avem plăcerea de a vorbi pentru prima dată cu Karol, un data analyst pentru o companie media din Polonia care a trăit și în România. Vom discuta despre munca lui, cum consideră el că a reacționat mass-media in pandemie, și care sunt planurile lui de viitor.
Îți mulțumesc că ai acceptat să faci acest interviu. În primul rând, ne poți spune un pic despre tine?
Numele meu este Karol Szeplewicz și am 34 de ani. Lucrez și locuiesc în Varșovia, Polonia. Specializarea mea este în metode cantitative și în arheologie; dar pentru cea mai mare parte a vieții mele profesionale am lucrat în știința datelor. În prezent lucrez pentru una dintre cele mai mari companii poloneze de media ca cercetător în domeniul datelor. Sunt implicat în proiecte de învățare automată care vizează o mai bună înțelegere a clienților noștri, sporind angajamentul acestora și adaptând mai bine conținutul media la nevoile și interesele lor.
Știu că ești din Polonia, dar ai trăit și în România. Cum s-a întâmplat asta? Cum ți s-a părut România? Spune-ne ce ți-a plăcut și ce nu.
Aventura mea cu România a început în jurul anului 2007 când, în calitate de student la arheologie, trebuia să particip la săpături în Bulgaria, la malul Dunării. Am petrecut două săptămâni călătorind prin România și mi-a plăcut mult. M-am întors de câteva ori ca turist și mai târziu ca student Erasmus. Pot spune că în perioada mea Erasmus m-am îndrăgostit de țară, așa că după absolvire am decis să caut un loc de muncă în România. În total, am petrecut peste 5 ani acolo (mai ales în București).
Mi-a plăcut România, deoarece este foarte diferită de ceea ce știam din restul Europei – foarte oriental, balcanic, estic, haotic, foarte diferit de Polonia. Îmi place foarte mult Orientul Mijlociu și Balcanii; în București puteți simți cu adevărat că orașul seamănă mai mult cu Istanbul decât cu Viena. Mi-a plăcut și vivacitatea locului, faptul că are o abordare foarte flexibilă a regulilor. Cu toate acestea, la un moment dat a devenit copleșitor și frustrant, transformând viața de zi cu zi într-o luptă (trafic, birocrație, întârzieri). De asemenea, am experimentat multă xenofobie și naționalism.
Cum arată o zi normală din viața ta? Care sunt diferențele dintre viața ta acum și pre-Covid?
Îmi încep ziua în jurul orei 6 dimineața, după un mic dejun rapid mă duc la sală (nu foarte legal, ups :D) și în jurul orelor 9-9.30 îmi încep munca. Lucrez de la distanță și programul meu este destul de flexibil – majoritatea lucrărilor mele sunt proiecte mari, independente și, în afară de câteva întâlniri pe săptămână, lucrez independent de oameni, așa că am voie să îmi programez munca după cum vreau. Tind să termin în jurul orei 18, seara fac sport, citesc, mă întâlnesc cu prietenii (dacă restricțiile permit acest lucru). Sincer să fiu, nu există diferențe mari în munca mea în comparație cu perioada pre-Covid. Chiar și înainte de pandemie, lucram de la distanță 3-4 zile pe săptămână, cu program destul de flexibil. Evident că acum nu pot merge la restaurante, baruri etc., dar nu am fost niciodată un mare petrecăreț. Principala schimbare este lipsa călătoriilor pe care obișnuiam să le fac mult.
V-a afectat pandemia munca?
Din nou, surprinzător nu prea mult. În ceea ce privește munca pe care o fac și proiectele în care sunt implicat, nu sunt multe schimbări. De fapt, pe măsură ce lucrez în mass-media online și activitatea umană s-a dezvoltat în mare măsură online, afacerea merge bine și avem mult de lucru. În ceea ce privește organizarea muncii, am încetat să merg la birou, ceea ce uneori îmi este dor – relațiile umane cu oamenii joacă un rol important pentru mine.
Cum credeți că mass-media a tratat pandemia? Crezi că a răspândit și informații false?
Nu prea bine, ca să fiu sincer. Cred că mass-media a fost în mare parte responsabilă de panica uriașă și isteria de la început. Au creat sentimentul unei mari catastrofe, jucându-se cu temerile umane. În mod evident, pot să înțeleg că acest tip de știri are ca scop să dai multe click-uri, dar cred, de asemenea, că mass-media are o misiune mai importantă dincolo de click-uri și de a face bani. De asemenea, în perioada ulterioară (vară), când situația s-a îmbunătățit și oamenii au mai uitat de riscuri, mass-media nu le-a amintit despre asta. Și acest lucru poate explica parțial al doilea si al treilea val.
Când vine vorba de știri false, cel puțin în țara mea, mass-media obișnuită este liberă de informații false. Evident, unii dintre distribuitorii de știri false de nișă au fost foarte activi în acest timp, dar această problemă ar trebui să fie abordată de guvern.
Ai vrea să te întorci în România?
Am fost în România de câteva ori după ce m-am mutat, încă am câțiva prieteni acolo.
Care sunt planurile tale de viitor?
Profesional, sunt destul de fericit cu ceea ce fac în viața mea. Aș dori să continuu să lucrez în domeniul științei datelor și să explorez noi aspecte ale acesteia. Găsesc prelucrarea limbajului natural și analizele de limbaj deosebit de atractive, deoarece am un interes imens pentru lingvistică. În viața mea personală în acest moment sunt fericit că m-am întors în Polonia, dar nu pot exclude să plec din nou în străinătate pentru a experimenta viața într-o altă țară.
Mulțumesc foarte mult pentru acest interviu, Karol!
Odată cu apariția legislației GDPR, au apărut cookie-uri pe aproape toate site-urile. Hai sa aruncăm o privire la lucrurile cu care sunteți de acord și tot textul pe care trebuie sa îl citiți pentru a lua o decizie în cunoștință de cauză cu privire la informațiile dvs. personale.
Pentru o mai bună înțelegere, să luăm www.theguardian.com ca un mediu de știri popular. Așa arată consimțământul de pe www.theguardian.com:
După ce apăsăm pe „manage my cookies„ și „site sellers„ , putem vedea o listă de companii unde informațiile noastre vor fi transmise:
Observați cât de lungă este lista. Pentru a fi mai clar, am întocmit un tabel:
Universal Event Tracking – Microsoft Advertising (Bing)
510
Unruly Group Ltd
511
usemax advertisement (Emego GmbH)
512
VECTAURY
513
Venatus Media Limited
514
Verizon Media EMEA Limited
515
VEXPRO TECHNOLOGIES LTD
516
Videology
517
ViewPay
518
Vimeo
519
Virtual Minds
520
Vodafone GmbH
521
Wagawin GmbH
522
Walmart
523
Waystack
524
WebAds B.V
525
Weborama
526
WhatRocks Inc.
527
White Ops, Inc.
528
Widespace AB
529
Wizaly
530
xAd, Inc. dba GroundTruth
531
Xandr, Inc.
532
Yieldlab AG
533
Yieldlove GmbH
534
Yieldmo, Inc.
535
YOC AG
536
YouGov
537
Youtube
538
ZBO Media
539
Zemanta, Inc.
540
zeotap GmbH
541
Zeta Global
542
ZMS
543
ZypMedia
Prin acceptarea acestor cookie-uri, tocmai am fost de acord în a ne împărtăși informațiile cu alte 543 companii.
Dacă am fii cu toții responsabili, ar trebui să citim 543 de termeni si condiții separate. Cu o medie de 8 pagini pentru fiecare document, asta ar însemna că trebuie să citim 4344 de pagini. O persoană normală poate citi o pagină în jur de 3 minute. Ca să citim tot ar dura 217 ore.
Înainte de a citi un articol de pe The Guardian, ar trebui să ne petrecem toată ziua pentru a citi toți termenii și condițiile.
Pentru mine personal, refuzarea cookie-urilor mi se pare o soluție mult mai bună. Vom discuta despre ce va cauza asta în blogul următor.
Pandemia mondială ne-a lovit și în Medializuj / Publito. În condiții ideale, ne-am fi întâlnit cu mult timp în urmă ca echipă, dar în acest moment lucrăm cu toții din siguranța caselor noastre. Comunicăm și facem brainstorming în mod regulat online.
Cum arată echipa noastră în acest moment?
Ea este Hana Brychtová, cea responsabilă pentru Medializuj.cz. În plus, este și mămică cu normă întreagă! 😊CEO-ul nostru, Janka Beerová, ne salută și ea de acasă. Germania și Austria sunt coordonate de Peťo Kakaščík.În Ungaria, proiectul este coordonat de Kamilla Strausz. Justyna Jasaň este persoana de contact pentru Polonia.Zsolt Szabo este responsabil de proiect din punct de vedere tehnic. Îl poți găsi acasă, în Košice, Slovacia.Aceasta este Miroslava Korytková, co-fondatorul Publito, din Prešov , Slovacia.Iar în final, vă salut și eu din București. Eu am în coordonare și site-ul din Anglia. 😃
O nouă opțiune a fost adăugată pe aplicația Publito. Ai vreun subiect despre care ai vrea să vorbești sau ai vrea să auzi din media? Adaugă-ți ideile tale în aplicație, care mai apoi vor fi prezentate automat jurnaliștilor înregistrați.
De ce să scrii sugestii?
Chiar și jurnaliștii se uită deseori la subiecte ce ar putea interesa publicul. Articole interesante pot fi create chiar la inițiativa ta. În acest fel, media are o șansă în plus de a primi povești reale, știri despre știință și tehnologie, proiecte de succes, probleme care au nevoie de soluții etc. Este alegerea ta. Știi vreun subiect interesant de care ar fi jurnaliștii interesați? Îți poți adăuga sugestiile prin logarea pe profilul tău. În partea stangă vei găsi secțiunea Sugestii pentru jurnaliști.
SFATUL NOSTRU: Jurnaliștii caută de obicei subiecte cât mai specifice pentru articolele lor. Fii cât mai precis, adaugă-ți experiențele, propriile opinii și observații.
De exemplu: ‘În România, producția mierii a scăzut cu până la 30% în 2020. Ce este în spatele acestui declin? Voi răspunde cu drag la această întrebare și altora similare în legătură cu producția de miere în România.’
Una dintre cele mai bune metode de a dobândi încrederea consumatorilor într-un brand este de a avea o mențiune pozitivă în spațiul media. Pe lângă reclama tradițională, mai sunt alte căi de a comunica cu media. Una din ele este platforma noastră, care oferă o listă jurnalistică de experți gata să răspundă la întrebări.
La începutul întregului proces stă un jurnalist care are o idee despre un anumit subiect. Dacă nu are la dispoziție opinia unui expert, el se poate adresa unui grup de specialiști prin publito.ro.
Aici poate crea un apel, care se trimite automat pe mail-urile persoanelor înregistrate.
Cum răspund unei declarații?
Întrebarea la care urmează să răspunzi a fost trimisă în inbox-ul tău. Cum îți crești șansele de succes?
Completează-ți profilul cu referințe
Poți de asemenea să crești interesul în persoana ta prin pregătirea unui profil profesional.
Completează toate informațiile, adaugă fotografii (profilul ideal, plus alte fotografii din meseria ta) și referințe.
SFATUL NOSTRU: Dacă nu ai dat un interviu deja în media, nu contează. Pregătește-ți tu un raport sau un articol cu propria ta opinie ca o referință.
2.Răspunde la timp și respectă deadline-urile
Munca unui jurnalist este dinamică și rapidă. Multe dintre apelurile noastre au data exactă. În general ai la dispoziție mai puțin de 48 de ore pentru a răspunde. De aceea, e bine să încerci să fii prompt și punctual.
3. Fii respectuos și ajutător
Exprimă-ți interesul în raportul pe care îl trimiți jurnalistului. Fii respectuos, răbdător și dornic să răspunzi altor întrebări.
4. Urmărește instrucțiunile jurnalistului
În apel, vei găsi de multe ori instrucțiunile exacte în legătură cu ce vrea jurnalistul- scopul, forma și structura răspunsului. Urmărește instrucțiunile și pregătește un răspuns pentru când vei fi întrebat.
5. Este interesant răspunsul tău?
Imaginează-ți că mulți experți răspund la un apel. De ce ar fi răspunsul tău mai interesant?
Dacă situația îți permite, fă subiectul să fie cât mai specific cu putință. Adaugă detalii din propria ta experiență și practică!
Publito.ro face parte din proiectul Media Platform, fondat de trei tineri antreprenori slovaci: Jana Beer, Miroslava Korytko și Zsolt Szabó.
Motivul din spatele proiectului este pasiunea jurnalistică și convingerea că numai informațiile controlate ar trebui publicate în mass-media. Scopul principal al proiectului este crearea unei platforme prin care jurnaliștii să poată găsi o sursă sigură de informații pentru articolele lor. Proiectul se desfășoară în prezent în mai multe țări europene, de exemplu Slovacia, Ungaria, Marea Britanie și desigur, România.
În România, Cosmina-Catina Cobzaru este coordonatorul media. Cosmina a studiat Jurnalism si Producție Media la Universitatea Solent din Southampton, Anglia. A ales să se alăture platformei Publito in Decembrie 2020.
În secțiunea 'Sunt expert', selectați expertiza în care lucrați. Adăugați calificări, stagii și educație. Aceste detalii pot informa un jurnalist dacă sunteți un profesionist calificat și dacă el sau ea vă poate alege ca respondent. Kit-ul dvs. media de pe platformă va fi cartea dvs. de vizită virtuală. Prin urmare, atunci când completați aceste informații, asigurați-vă că ea conține toate informațiile importante și că toate sunt clare. Nu uitați fotografiile Fotografia ta este cheia construirii mărcii tale personale. Arată-ți fața și nu uita de un fundal și îmbrăcăminte potrivite. Puteți încărca mai multe fotografii în portofoliul online. Prin urmare, pregătiți altele care s-ar potrivi diferitelor subiecte - fotografie de profil, fotografie de lucru și una cu fundal neutru. Despre cum să le alegem corect, am scris pe blog 4 sfaturi utile pentru fotografiile de profil nu numai în mass-media. Referințe Dacă aveți deja o experiență personală cu un jurnalist sau prin portalul nostru sau altă formă, nu uitați să o adăugați la kit-ul media. De asemenea, puteți obține puncte bune de la un jurnalist pentru linkuri către articole, răspunsuri audio sau video.
